Despre minuni...

Despre minuni, ce sunt trăite,
Orice s-ar zice-n lumea toată,
Nu pot să tac, ci vreau vestite
Pe tot pământul, făcând roată,
Spre slava Celui ce mi-e Tată!

Le vreau vestite, şi cântate
Prin vorbe-alese-n proslăviri,
Şi-n ceasuri sfinte consacrate
Celei mai dragi scumpe Iubiri,
Să-mi mângâi sufletu-n trăiri!

Despre minuni ce prin puterea
Lui Dumnezeu le-am savurat,
Nu-mi pot permite ca tăcerea
Să-mi sune-n minte c-am uitat,
Felul cum Domnul m-a salvat!

De sus din cerul Lui preasfânt
El viaţa zilnic, mi-o veghează,
Şi tot ce fac pe-acest pământ
Prin îngeri sfinţi mă privegheză
Să vadă de mintea-mi e trează.

Dac-azi trăiesc este-o minune
Ce-n al Său har, a prevăzut-o
Salvându-mă din grea genune;
Prin mintea ce mi-a-nsufleţit-o
Cu Duhul Sfânt, şi am primit-o!

Şi de-am în suflet mulţumire
Aflându-mă-n calea credinţei,
E pentru c-azi cred în fericire
Că e-o minune, a făgăduinţei,
Spre-a urca culmea biruinţei!

Flavius Laurian Duverna
07 noiembrie 2011